De ziua Cărții

Copil fiind, am avut privilegiul ca mama mea, învățătoare, dar și bibliotecară a școlii din Parava, să mă lase să o aștept după ore, până plecam acasă, în sălița în care avea depozitate pe două dulapuri până la tavan, cărțile de lectură.
Acolo le-am descoperit tainele, cocoțându-mă ca o maimuță neștiutoare și curioasă pe rafturile metalice, scoțând dintre celelalte fiecare volum, ștergându-l de praf, răsfoindu-l, alegându-mi ce să citesc acasă.
Fiecare gest de atunci a căpătat astăzi înțelesuri aparte: unele cărți îți sunt la îndemână, pentru altele trebuie să faci efort ca să ajungi la misterul lor, uneori comorile lor sunt părăsite și așteaptă să le descoperi, trebuie să alegi cu grijă ce citești…
***
Am avut o relație specială cu cărțile. Tainică.
Am descoperit atunci, în clasele a V-a, a VI-a, că există autori „interziși” de regim (cărțile lor erau date deoparte, pe un raft din holișor). Așa am descoperit, spre exemplu, romanul SF „Drum printre aștri”, al evreului emigrat Radu Nor.
Cărțile SF ale precursorilor Victor Anstin, Henric Stahl, Radu Nor, Jules Verne, H.G. Wels, dar și cele ceva mai noi pe care le-am descoperit în mica bibliotecă, alături de literatura de aventuri (e.g. „Toate pânzele sus”), de capă și spadă (e.g. „Cei trei muschetari”) mi-au făcut frumoasă copilăria.
Uneori, părinții mă găseau citind în pat, pe la miezul nopții și mă obligau să mă culc.
Dragostea de carte mi-a fost alimentată de ei, dar și de unchii de la Comănești care, neavând copii, ne aduceau în dar jucării și cărți. Eram atât de bucuroși!
Deși într-o familie de vază a satului, nu aveam prea multe cărți acasă. Le găseam însă la  biblioteca școlii și la cea comunală, unde mergeam des.
Ajuns însă elev la Bacău din clasa a VII-a, cu banii lăsați de buzunar de părinți îmi cumpăram aproape săptămânal câte o carte de la librăria din drumul meu spre școală. Ochii îmi cercetau curioși vitrina de pe strada Eliberării (câte înțelesuri în acest nume!) în căutarea noutăților. Încet, încet, mi-am făcut propria bibliotecă.
***
Am avut o relație specială cu cartea. Intimă.
Mi-am strâns încercările literare într-o broșură, tipărită la imprimantă, pe care o ofeream prietenilor. Cu complicitatea Mihaelei Munteanu, colega mea de atunci, și contribuția echipei „Surprize, surprize” de la TVR s-a concretizat încă o dată.
***
Am o relație specială cu cărțile. Intimă. T(r)ainică.
Când le cumpăr, le pipăi, le mângâi, le miros. Ador mirosul de cerneală de tipar!
Cât timpul în permite, pătrund în universul lor să le descopăr tainele…
Uneori le fac copiilor, pe imprimanta mea, mici cărticele, cum sunt cele în care sunt strânse poeziile și cântecele din serbările școlare.
Uneori le fac și celor mari cărți, tehnoredactându-le. Ultima e pentru domnul profesor Constantin Juncu, pentru care mai am în lucru încă două.
Permanent cresc biblioteca online a proiectului meu de suflet, EduCarte.ro.
***
Voi avea o relație specială cu cărțile, când le voi scrie pe ale mele. Sper și simt că se apropie momentul.
***
Azi, 23 aprilie, de Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor, dar și Ziua Bibliotecarului din România, cărții și oamenilor care o slujesc, omagiul meu!

Gânduri Mesaje Opinii Tehnoredactare

Cealaltă Românie

Există pilda aceea cu doi lupi pe care îi ai în tine. Unul bun și altul rău. Ei se luptă, dar de câștigat va câștiga acela pe care îl hrănești. Așa e și cu țara noastră.
România hrănită de majoritatea mijloacelor mass-media, de majoritatea politicienilor din ultimii 30 de ani și a celor din funcții de conducere, dar și de o parte bună a românilor de rând, incapabili să vadă imaginea de ansamblu, e România lupului rău.
România vizibilă e țara președinților care promit că îi vor reprezenta pe toți românii dar vor guvernul lor și cât mai multă putere, e țara politicienilor aleși de o minoritate, în timp ce majoritatea absolută (mai mult de două treimi) refuză să iasă măcar la vot, e patria condusă de alogeni care reprezintă interese multinaționale înaintea celor naționale, e săraca țară bogată din care toți au de câștigat dar poporul pleacă în toate zările.
România aparent uitată e cea a lupului dacic, a lupului-steag, e cealaltă Românie, spre care trebuie să ne întoarcem înainte de a fi prea târziu!
Cealaltă Românie e patria în care președintele unește, nu dezbină, e România politicienilor care pun mai presus decât interesele personale și de partid pe cele ale țării și ale neamului din care fac parte.
Cealaltă Românie e țara eroilor cunoscuți, dar mai ales necunoscuți, care au udat cu sângele lor acest pământ.
Cealaltă Românie e tărâmul bunului simț, în care nu se bagă mâna până la cot, în care dacă ți se dă un deget nu iei toată mâna, e România proverbelor înțelepte, cristalizate de timp în memoria genetică a neamului, e țara tradițiilor autentice, în care stă încifrat codul genetic românesc.
Cealaltă Românie e un pământ al omeniei și ospitalității, e țara creștină care și-a însușit învățătura hristică de a-ți iubi aproapele și de a-i sluji din bunătate.
Cealaltă Românie e patria medicilor fără de arginți, a învățătorilor-apostoli, a militarilor eroi și a preoților cu har, e România țăranului care sărută pământul și a meșterului priceput, cu mâinile pline de bătături.
Cealaltă Românie e țara plânsului doinelor de înstrăinare cântate de bătrânii rămași dincolo de granițe nedrepte sau ascultate cu sufletul sfâșiat de cei ce muncesc la alții pentru o bucată de pâine amară.
Cealaltă Românie e locul unde valorile sunt respectate și urmate, nu alungate și batjocorite, e țara unde respectăm trecutul, cântărim cu grijă prezentul și construim pentru viitorul copiilor noștri, pentru că n-a fost a strămoşilor noștri, nu e a noastră, ci a urmaşilor noștri şi a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor.
Cealaltă Românie e țara râsului de copil, e România lacrimii dorului de mamă, e România sudorii de pe fruntea tatălui care aduce pâinea aburindă în casă, care o binecuvântează, o rupe și o împarte familiei.
Să hrănim această Românie a lupului-steag! Să o creștem!
Fie să învingă cealaltă Românie, România mea, a noastră!
Trăiască nația! Sus cu ea!

Gânduri Mesaje Opinii

La mulți ani!

În februarie 2006, urcam pe acest munte (Stirigoi, lângă Moinești), alături de viitoarea (pe atunci) mea soție, de viitorii nași, dar și de câțiva prieteni buni. Această imagine, a unei ierni ca în povești, am transformat-o într-o felicitare pentru voi, cei dragi. Să aveți un an îmbelșugat!

la-multi-ani-sfetnicul

Mesaje Noutăţi

La mulți ani!

Pentru ceea ce sunt și ce fac pe acest pământ, mă înclin înaintea femeilor! Tot ceea ce au ele mai scump sunt copiii, iar viața lor gravitează în jurul acestora și pentru mai binele lor. Dumnezeu să le ocrotească, și prin ele pe copiii noștri!

La mulți ani!

Despre menirea mamelor în această viață, frumoasele versuri ale lui Nicolae Labiș:

Dacă toate acestea fi-vor învățate

……………….

Fiii voştri, însă, trebuie să-nveţe
Din copilărie încă, de la voi,
Primele îndemnuri, primele poveţe
Dorul de lumină, scârba de noroi.

Cât sunt fragezi încă, mame,  învăţaţi-i
Să iubească floarea pură din livezi
Să iubească-ntinsa mare şi Carpaţii,
Ce-şi înalţă-n ceruri fruntea de zăpezi.

Sufletul să-l aibă nentinat ca floarea,
Ochii lor să fie limpezi şi curaţi,
Să nutrească patimi vaste cum e marea,
Să înalţe gânduri cât aceşti Carpaţi.

Oamenii, din suflet, veşnic, să iubească,
Fraţi să-i socotească, simpli şi-nţelepţi;
Învăţaţi-i, mame, crâncen să urască
Pe acei ce-s duşmani oamenilor drepţi.

Să iubească versul, să iubească struna,
Ce-i curat în lume, ce e nou şi viu,
Cât sunt mici, să-nveţe a urî minciuna
Asta nu se-nvaţă când e prea târziu.

Să iubească ţara, pentru ea să sară
La nevoie-n ape, la nevoie-n foc.
Învăţaţi-i, mame, dragostea de ţară,
Ea cuprinde toate-acestea la un loc.

Ea să le sclipească-n licărul pupilei,
Să le crească-n suflet blândă ca un spic.
Să se teamă poate de ruşinea zilei
Când ar şti că ţării nu i-au dat nimic.

Dacă toate-acestea fi-vor  învăţate,
Restul o să vină de la sine-apoi
Şi-au să se-mplinească  visurile toate
Ce le-aţi  pus într-înşii, mame scumpe, voi.

Gânduri Mesaje

Oile placide

Oile placide
s-au așternut la iernat,
privesc nutrețul cu multă poftă
din care vor consuma
iarna întreagă.
Perfect. (Timpuri noi)

Doamne, cât de bine suntem educați (a se citi îndobitociți)!

S-a publicat de câteva săptămâni raportul Comisiei Europene Monitorul educației și formării. Nicio reacție. Jubilăm pentru 15% în plus din ianuarie, când realitatea este că, și cu aceștia, tot codașii Europei vom fi. Ne extaziem că ni se dau (unora) niște drepturi confiscate (banii obținuți prin hotărâri judecătorești), în timp ce iarna, nu cea meteorologică, ci iarna ignoranței, a prostiei, a unui viitor dezolant, vine peste noi.

Ceea ce am scris mai sus pot părea vorbe în vânt. Nu uitați însă că, în materie de educație, rezultatele se măsoară în zeci de ani, iar ceea ce a fost semănat în acești 25 de ani de democrație vom culege în următorii 25!

Indicatori educatie

Pentru mai multe date privind situația tragică a învățământului românesc, studiați următoarele documente oficiale ale UE:

http://ec.europa.eu/education/tools/docs/2015/monitor2015-romania_ro.pdf  și

Dă clic pentru a accesa monitor15_en.pdf

Oile placide
s-au așternut la iernat,
privesc nutrețul cu multă poftă
din care vor consuma
iarna întreagă.

Perfect!

Gânduri Mesaje Nedumeriri Opinii

Un mărţişor, două

Felicitare SFetnicul

şi

un mărţişor didactic, în formă de inimă, uşor de realizat.

***

P.S.  Postând mărţişorul didactic de mai sus pe www.didactic.ro,  am constatat că un alt mărţişor pus acolo de mine, un fluture realizat din inimi, are peste 11.500 de descărcări! La un calcul scurt, dacă măcar 1% din cei ce l-au descărcat erau cadre didactice care l-au realizat la o clasă cu 20 elevi, reiese că peste 2300 de copii au lucrat un model tehnoredactat de mine. M-am simţit mândru. Mulţumesc didactic.ro pentru asta.

Mesaje