Dar datoria de român…?

Au trecut câțiva ani buni de la această emisiune. S-a schimbat ceva?
Cea mai mare bogăție pe care o are țara sunt copiii ei și în special cei bine educați, dar pentru educație se dă unul dintre cele mai mici procente din PIB prin comparație cu celelalte țări europene.
Soluția pentru a salva România pare a fi întoarcerea tinerilor care au făcut studii temeinice în străinătate. A mai funcționat cândva, în urmă cu peste un veac, când România a fost modernizată. De oamenii tineri cu studii are nevoie țara, nu de diasporenii care pun pe copiii lor tricouri cu *UIE PSD!
Mai simt acești tineri românește? Se vor întoarce?
Face ceva statul român pentru a-i încuraja să revină?
Îmi răsună în urechi întrebarea Carinei din finalul reportajului:
Dar datoria de român o facem?

Reclame
Gânduri

Puțină matematică nu strică!

Este plin internetul de exerciții pentru clasele primare însoțite de texte care îți promit că dacă știi să le rezolvi ești un geniu. Ce-i și mai deranjant este că poți întâlni exact același exercițiu la diverși autori, care-și fac reclamă prin sau pe el la propriile site-uri, grupuri, pagini etc. Ca să nu pară plagiatori, schimbă imaginile cu unele din altă categorie. Așa că poți găsi același exercițiu cu fructe, cu animale, cu cărți sau mașini…
Mi-am propus să fac un experiment: să pun pe internet exerciții originale pentru a vedea dacă se întorc la un moment dat la mine, fie exact cum le-am trimis, fie modificate, după cum am descris mai sus.

Regula este doar una: fiecare clipart reprezintă o cifră. Succes la rezolvări!

Tehnoredactare Teste

Yuval Noah Harari face UN DEMERS ORCHESTRAT?

Prima carte a lui Harari am primit-o cadou de la un părinte. SAPIENS, purtând subtitlul O SCURTĂ ISTORIE A OMENIRII, mi-a suscitat interesul după citirea unor scurte recenzii pe internet, dar mai ales lecturând-o, prin modalitatea de abordare și prin ideile îndrăznețe.

N-am fost de acord cu tot ce spunea autorul în carte, dar am apreciat-o.

A doua carte a lui Harari mi-am cumpărat-o singur. HOMO DEUS avea un titlu prea îndrăzneț și un subtitlu pe măsură: O SCURTĂ ISTORIE A VIITORULUI. Ca un pasionat de SF ce sunt, nu se făcea să nu o citesc! A întrecut așteptările mele, dovedindu-se pe alocuri, în cheie modernă, ceea ce literatura științifico-fantastică (science-fiction) era la începuturi: literatură de popularizare științifică.

Desigur, n-am putut să nu remarc critic distanțarea față de ideea de Divinitate a autorului, ba chiar încercarea de a demonstra că Dumnezeu, în larga sa accepție, a murit și că acestuia încearcă omul să i se substituie.

Eram curios să văd ce ar mai putea spune, așa că am căutat informații despre 21 DE LECȚII PENTRU SECOLUL XXI, următoarea lui carte, apărută în 2018. M-a dezamăgit o reacție online care clasifica traducerea cărții drept execrabilă, dar am ales să mi-o cumpăr. Azi.

De obicei nu sunt interesat de viața personală a oamenilor, fiind convins de veridicitatea acestei cugetări: „Mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, iar mințile mici discută oamenii.” (Eleanor Roosevelt).

N-am putut să nu remarc însă, încă de la începutul lecturii, dedicația cărții: „Soțului meu Itzik,…”. Prima dată am crezut că e o greșeală, apoi, la o scurtă căutare, Wikipedia mi-a confirmat că Harari „la 20 ani și-a făcut cunoscută orientarea sa homosexuală, ulterior căsătorindu-se în Canada cu prietenul său israelian, Itzik Yahav”.

Acum înțeleg mult mai bine cărțile lui Harari.
În opinia mea, știut fiind că marile religii ale lumii nu sunt de acord cu homosexualitatea, nu poți să fii o persoană religioasă și în același timp homosexual. Cred că aceste două aspecte sunt incompatibile, iar cei ce se declară credincioși fiind homosexuali își maschează un conflict intern, reinterpretând religia lor pentru a fi împăcați cu ei înșiși.

A nu se înțelege greșit, n-am nimic cu cei care aleg să fie așa. E strict problema lor.
Dar când așa fiind, adică unul care neagă prin propriul comportament o realitate duală bărbat-femeie, singura care a făcut posibilă evoluția omului ca specie, unul care neagă prin propriile scrieri învățăturile marilor religii ca urmare a unor cercetări făcute în baza unor burse primite, nu poți să nu te întrebi dacă discursul său nu este unul aservit unui scop abscons.

Obișnuiesc să fac deseori un exercițiu de empatie, punându-mă în pielea celuilalt, pentru a înțelege mai bine problema cu care mă confrunt.

Ce aș fă făcut eu, dacă aș fi fost un istoric gay, bursier, ateu, dornic de afirmare literară?

Aș fi spus că religiile sunt povești pentru a le decredibiliza, construind o întreagă argumentație pe ideea de poveste, reducând trecutul omenirii la o reinterpretare a evoluționismului (SAPIENS – prima carte).

După aceea aș fi prins curaj și aș fi încercat să demonstrez că Dumnezeu chiar nu există și că omul se vrea, ba chiar poate să devină zeu (HOMO DEUS – a doua carte).

În final, convins de propria poveste, aș încerca să dau lecții omenirii, din viziunea mea: 21 DE LECȚII PENTRU SECOLUL XXI.

Demersul este unul logic, de la trecut spre viitor, argumentația construită atent, susținerea financiară consistentă.
Întrebarea care se naște vine de la sine: demersul său literaro-mediatic este unul întâmplător sau e unul de POPULARIZARE, un DEMERS ORCHESTRAT din umbră de cei ce vor schimbarea lumii în sensul descris de ateul israelit?

 

Nedumeriri Opinii

Fotoreportaj – Semimarathon 2017

Semimarathon 2017

Participarea Școlii Gimnaziale Nr. 10 Bacău la o tradițională campanie de strângere de fonduri pentru proiecte dedicate educației. Peste 200 de copii, profesori și părinți au alergat pentru finanțarea proiectului Laboratoarele naturii, un proiect Științescu câștigat de școala noastră. Echipa de 10 de la Școala IQ!

Concursuri Galerie foto Noutăţi

Statul și idealul educațional

În trecutul umanității, idealul educațional a îmbrăcat cele mai diverse forme, toate fiind însă expresia concentrată a unor necesități istorice și fiind determinate de condițiile sociale obiective ale societății. În Atena antică se urmărea dezvoltarea armonioasă a personalității în plan estetic, moral și fizic, pe când în Sparta era vizată mai ales dezvoltarea fizică prin exerciții militare. În evul mediu, idealul educațional clerical (însușirea a șapte arte: retorica, dialectica, gramatica, aritmetica, geometria, muzica și astronomia) diferea de idealul cavaleresc (deprinderea celor șapte virtuți cavalerești: călăria, mânuirea sabiei, înotul, vânătoarea, șahul, cântatul și recitatul). Renașterea și-a propus formarea unui om cu o cultură enciclopedică, pe când epoca modernă urmărea integrarea unei personalități eficiente într-o activitate productivă.

Idealul educaţional al şcolii din România constă, conform Legii nr. 1/2011 în „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.” Este cu siguranță un ideal generos, pentru care merită să lupți și în deplină concordanță cu promisiunea aceleiași legi că „în România învăţământul constituie prioritate naţională.”

Realitatea sistemului educațional românesc infirmă însă în mare măsură urmărirea prin politici consecvente și mai ales atingerea acestui ideal: subfinanțarea cronică în ultimii zeci de ani, dovadă că se preferă modelele coercitive celor educativ-preventive, precum și o gravă desincronizare cu piața muncii, o bună parte dintre absolvenți negăsindu-și locul meritat sau chiar emigrând.

Viitorul școlii românești ține strict de calibrarea politicilor statului la acest ideal, de recunoașterea meritelor educației în devenirea societății și de un efort susținut din partea tuturor actorilor implicați în a modela, prin educație, România la care visăm.

prof. înv. primar Ionel-Cătălin Diaconu, vicepreședinte AGIRo

 

(Punct de vedere publicat în Buletinul Congresului Aniversar AGIRo al Cadrelor Didactice din România, Republica Moldova și al Românilor de peste Hotare, ediția a 40-a, Chișinău, 1-5 august 2017)

 

AGIRo Opinii

Conferința „Didactică și metodică în învățământul primar”

Vineri, 20 ianuarie 2017, a avut loc la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, conferința „Didactică și metodică în învățământul primar”,  organizată de Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru” Bacău, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Bacău.

Au conferențiat pentru numeroșii învățători prezenți în sală:

  • conf. univ. dr. Ioan DĂNILĂ, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău – „Limba română în învățământul primar, azi”;
  • insp. școlar Măndița CIOTLOȘ, Inspectoratul Școlar Județean Bacău – „Inteligența emoțională în lecția de azi”;
  • conf. univ. dr. Vasile MOLAN, Universitatea din București – „Lecția nouă, potrivită elevului de azi”.

***

 

Galerie foto Noutăţi