Educația, încotro?!

Din ciclul FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ sau
ACEEAȘI MĂRIE (educație) CU ALTĂ PĂLĂRIE

(1)

Citesc pe Edupedu, cu stupoare, următorul titlu: „COLECTAREA DE BANI DE CĂTRE PĂRINȚI PENTRU ATENȚII DESTINATE PROFESORILOR, ELIMINATĂ DIN ROFUIP 2022”
wtf?
Prima reacție a fost să mă întreb: a fost vreo prevedere în regulamentul de organizare a școlilor care permitea strângerea de bani pentru cadouri?
Bineînțeles că… m-am pus pe citit.
Și am constatat următoarele:
1. De dragul banului poți să pui articolelor ce titluri vrei. Cât mai scandaloase și cât mai șocante. Ce mai contează că induc în eroare cititorul? Se lămurește el cum stă treaba dacă citește… Dar DACĂ NU CITEȘTE??? Ce face? Rămâne în cap cu titlul! Important e să viziteze site-ul, să cumpere ziarul, să urmărească postul TV…
2. Peștele de la cap se împute (minister), dar se curăță de la coadă! Sintagma folosită în titlu e preluată și modificată după…. (ta-daaa!) comunicatul de presă al Ministerului Educației! A se compara „Eliminarea oricărei dispoziții/trimiteri care dă posibilitatea colectării de fonduri bănești de la părinții elevilor” (Edu.ro) și „Colectarea de bani de către părinți pentru atenții destinate profesorilor, eliminată din ROFUIP” (Edupedu.ro).
3. În fapt, este vorba comitetul de părinți al clasei dintre atribuțiile căruia a fost eliminată următoarea prevedere din litera d) a articolului 168: „atragerea de fonduri băneşti şi donaţii de la persoane fizice sau juridice, colectate prin asociaţia de părinţi cu personalitate juridică cu respectarea prevederilor legale în domeniul financiar”.
În schimb, la articolul 170 din ROFUIP 2022 se prevede, ca și în ROFUIP 2020:
(1) În baza hotărârii adunării generale, comitetul de părinţi poate decide să susţină, inclusiv financiar prin asociaţia de părinţi cu personalitate juridică, cu respectarea prevederilor legale în domeniul financiar, întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a unităţii de învăţământ şi a grupei/clasei. Hotărârea comitetului de părinţi nu este obligatorie.
(2) Sponsorizarea unei grupe/clase de către un operator economic/persoane fizice se face cunoscută comitetului de părinţi. Sponsorizarea nu atrage după sine drepturi suplimentare pentru copii/elevi/părinţi sau reprezentanţi legali.

Conform DEX2009, atribuție = Sferă de autoritate, de competență, de activitate a cuiva; însărcinare, obligație, sarcină dată cuiva spre îndeplinire.
Conform MDA2010, atribuție = 1. Competență presupusă de o funcție. 2. Drept conferit unei funcții. 3. Responsabilități care sunt de resortul unei funcții.

ÎN CONCLUZIE:
Conform noului ROFUIP, comitetul de părinți NU MAI ARE DREPT SARCINĂ/OBLIGAȚIE „atragerea de fonduri băneşti şi donaţii de la persoane fizice sau juridice, colectate prin asociaţia de părinţi cu personalitate juridică cu respectarea prevederilor legale în domeniul financiar”, DAR POATE FACE ASTA pentru întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a unităţii de învăţământ şi a grupei/clasei. Atragerea de „resurse financiare, care vor fi gestionate de școală” rămâne în 2022, ca și în 2020, tot sub semnul lui POATE și când e vorba de Consiliul reprezentativ al părinților/Asociația de părinți care acționează la nivelul școlii.
CA SĂ ÎNȚELEGEM MAI BINE: a fost eliminată o prevedere cu titlul de obligație, de la un nivel mic, al clasei, care era nepotrivită prin raport cu prevederile cu titlul de posibil/opțional, mai lejere, de la un nivel mai înalt, al școlii.
E drept, conform vechiului ROFUIP, fondurile atrase de părinții de la nivelul clasei puteau avea și alte destinații, întrucât articolul din 2020 nu era prea explicit formulat. Însă, din experiența mea, practica de a oferi cadouri, unele foarte mari, cadrelor didactice nu va fi stopată prin asta. Modificarea nu e decât o revizuire lipsită de efecte, motiv pentru unii să mai trâmbițeze ce realizări mărețe se fac în învățământul românesc.
Constat însă că, într-un învățământ subfinanțat, s-a scos din regulament (nu că ar conta asta!) singura prevedere care obliga, nu la atragerea de fonduri de către părinți, ci la susținerea atragerii de fonduri (ceea ce poate să însemne și doar că au întrebat pe cineva dacă vor să sponsorizeze școala…).


(va urma)


PS. Susțin renunțarea la cadouri substanțiale oferite profesorilor la fel de mult cum susțin și minimum 6% din PIB pentru educație! Susțin ideea că orice părinte, ca beneficiar secundar al educației, trebuie (nu poate!) să se implice activ inclusiv în asigurarea condițiilor optime de școlarizare a copilului, incluzând în asta și tragerea la răspundere a guvernanților care au distrus în ultimii 30 de ani învățământul sau a celor care acum se joacă de-a reforma!

Bibliografie:
https://edu.ro/comunicat_presa_53_2022_ROFIUP_nou
https://www.edupedu.ro/colectarea-de-bani-de-catre-parinti-pentru-atentii-destinate-profesorilor-eliminata-din-rofuip/

educaţie Gânduri Opinii

Educația e sublimă, dar cu eșec de 25%

Aud că a fost astăzi o moțiune împotriva Ministrului Dezastru de la educație, cel ce are deja o poreclă cu T în loc de C… Moțiunea ar fi fost depusă de Salvatorii României, ăia tineri și rezistenți, care n-au fost în stare să se salveze nici măcar pe ei, darămite România… Ba chiar am și ascultat discursul triumfalist (https://www.facebook.com/www.edu.ro/videos/963441037665500) al ministrului României (re)educate, care flutura cifre spectaculoase și realizări mărețe, de parcă ai fi zis că suntem nu-știu-ce țară nordică pe care ne-o tot prezintă ca exemplu de bună practică un funcționar ministerial cu nume de secui… Între timp, unele statistici citate (https://alert24.ro/2022/06/17/ramanem-fara-profesori-numarul-cadrelor-didactice-a-scazut-aproape-in-fiecare-an-din-ultimul-deceniu-salariile-mici-sunt-principala-cauza/) constată că avem din ce în ce mai puțini profesori, poate și din cauză că avem din ce în ce mai puțini copii, nu doar din cauza subfinanțării… O nație care nu-și asigură viitorul prin nașterea de prunci și educarea lor sănătoasă, va fi nevoită, asemenea prea-lăudatelor națiuni europene, să importe sânge de altă nație, de altă cultură… Între timp, un procent uriaș, peste 25% (https://www.edupedu.ro/peste-40-de-mii-de-elevi-care-au-fost-anul-acesta-in-clasa-a-xii-a-nu-s-au-inscris-la-bacalaureat-2022-cei-mai-multi-din-ultimii-4-ani-analiza/) dintre tinerii de clasa a XII-a nici măcar nu s-au înscris la bacalaureat. Minunatul ministru pus în dezbatere a dat vina pe pandemie, de parcă gestionarea acesteia n-ar fi fost tot problema lui. Mă întreb dacă la clasele de gimnaziu și liceu au rămas măcar 10% repetenți, ca să justifice spusele sale, pentru că pandemie a fost și la ei, nu doar la cei de clasa a XII-a… De peste 30 de ani se tot frăsunesc cei ce ajung vremelnic la butoane cum că ei sunt soluția și că au să rezolve problema manualelor, abandonului, rupturii dintre școală și piața muncii… Dacă ar fi existat o răspundere pentru asta, așa cum medicii au pentru malpraxis, ar fi fost mulți după zăbrele… În țara lui Se-poate-și-așa, e mai important să avem multe festivaluri Untold (NEspus – un fel de NEcuratul, cel al cărui nume nu se spune), NeverSea (Never See – nu vezi niciodată) etc. decât să avem consens pe o strategie de educație pe termen scurt și lung. În fond, ce rost are să ne mai chinuim, că tot ne digitalizăm pe repede înainte! Mai e puțin până ce tatăl lui X Æ A-Ⅻ (nu, nu e numele unui robot, ci al copilului agnosticului Elon Musk!) va rezolva problema interfeței creier-mașină și va deschide drumul transumanismului pentru cei cu bani (că există totuși niște costuri!). Atunci, cei care nu s-au dus azi la bac vor primi la schimb pe banii strânși din ani de căpșuniade și sparangheliade dreptul la un stick suplimentar de memorie (second-hand) direct în creier și un bilet pe un OZN venit din viitor:
Don’t you worry!
Everything’s gonna be alright!

educaţie Opinii

Apel către vaccinați

Că ne place sau nu, trăim cu toții sub același cer.
Că suntem credincioși sau nu, practicanți mai mult sau mai puțin ai unei religii sau ai alteia, agnostici sau atei, cu toții (sau aproape) suntem de acord că lumea ar trebui să fie un loc mai bun.
Că ne e frică sau nu de moarte, cu toții (sau aproape) iubim viața și libertatea.

Dacă v-ați vaccinat și credeți în narațiunea oficială legată de acest experiment, înseamnă că sunteți dintre aceia care puneți preț pe sănătatea și libertatea voastră și a celor de lângă voi. Vă felicit! Ați ales să vă înrolați într-un experiment pentru binele celorlalți. Sau cel puțin așa ați gândit.
Există însă o categorie de oameni care, în numele exact al acelorași principii (sănătatea personală și a celor din jur) au ales să NU se vaccineze. Asteriscul () anterior face referire la numeroasele voci medicale și științifice care au afirmat că vaccinurile nu sunt sigure, că tulpinile virale apar din cauza vaccinării, la dovezile statistice din statele cu procent mare de vaccinare etc. etc.).
Am înțeles punctul dumneavoastră de vedere ca vaccinați. Îl apreciez ca decizie altruistă. Doresc însă a vă atrage atenția asupra următorului aspect:
Istoria a dovedit că întotdeauna, în urma unor momente grele, societatea se transformă și există riscul ca unii să profite de aceasta în detrimentul populației. Zilele acestea există numeroase încălcări ale drepturilor omului în numele unei aparente dorințe de a face bine și sub acoperirea unor legi care încalcă legea fundamentală în stat, Constituția.
Dacă sunteți, așa cum vă cred pe majoritatea, mânați de bune intenții, dar sunteți de acord că din punct de vedere legal se fac abuzuri în detrimentul nevaccinaților, faceți pasul în față! Dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii ce vin. Nu stați tăcuți din frică sau nepăsare! Altfel vă veți face părtași la crima de a permite unei dictaturi să se instaureze! Poate cea mai feroce din istoria omenirii.

Cu omenie,
Ionel-Cătălin Diaconu

Noutăţi

De ziua Cărții

Copil fiind, am avut privilegiul ca mama mea, învățătoare, dar și bibliotecară a școlii din Parava, să mă lase să o aștept după ore, până plecam acasă, în sălița în care avea depozitate pe două dulapuri până la tavan, cărțile de lectură.
Acolo le-am descoperit tainele, cocoțându-mă ca o maimuță neștiutoare și curioasă pe rafturile metalice, scoțând dintre celelalte fiecare volum, ștergându-l de praf, răsfoindu-l, alegându-mi ce să citesc acasă.
Fiecare gest de atunci a căpătat astăzi înțelesuri aparte: unele cărți îți sunt la îndemână, pentru altele trebuie să faci efort ca să ajungi la misterul lor, uneori comorile lor sunt părăsite și așteaptă să le descoperi, trebuie să alegi cu grijă ce citești…
***
Am avut o relație specială cu cărțile. Tainică.
Am descoperit atunci, în clasele a V-a, a VI-a, că există autori „interziși” de regim (cărțile lor erau date deoparte, pe un raft din holișor). Așa am descoperit, spre exemplu, romanul SF „Drum printre aștri”, al evreului emigrat Radu Nor.
Cărțile SF ale precursorilor Victor Anstin, Henric Stahl, Radu Nor, Jules Verne, H.G. Wels, dar și cele ceva mai noi pe care le-am descoperit în mica bibliotecă, alături de literatura de aventuri (e.g. „Toate pânzele sus”), de capă și spadă (e.g. „Cei trei muschetari”) mi-au făcut frumoasă copilăria.
Uneori, părinții mă găseau citind în pat, pe la miezul nopții și mă obligau să mă culc.
Dragostea de carte mi-a fost alimentată de ei, dar și de unchii de la Comănești care, neavând copii, ne aduceau în dar jucării și cărți. Eram atât de bucuroși!
Deși într-o familie de vază a satului, nu aveam prea multe cărți acasă. Le găseam însă la  biblioteca școlii și la cea comunală, unde mergeam des.
Ajuns însă elev la Bacău din clasa a VII-a, cu banii lăsați de buzunar de părinți îmi cumpăram aproape săptămânal câte o carte de la librăria din drumul meu spre școală. Ochii îmi cercetau curioși vitrina de pe strada Eliberării (câte înțelesuri în acest nume!) în căutarea noutăților. Încet, încet, mi-am făcut propria bibliotecă.
***
Am avut o relație specială cu cartea. Intimă.
Mi-am strâns încercările literare într-o broșură, tipărită la imprimantă, pe care o ofeream prietenilor. Cu complicitatea Mihaelei Munteanu, colega mea de atunci, și contribuția echipei „Surprize, surprize” de la TVR s-a concretizat încă o dată.
***
Am o relație specială cu cărțile. Intimă. T(r)ainică.
Când le cumpăr, le pipăi, le mângâi, le miros. Ador mirosul de cerneală de tipar!
Cât timpul în permite, pătrund în universul lor să le descopăr tainele…
Uneori le fac copiilor, pe imprimanta mea, mici cărticele, cum sunt cele în care sunt strânse poeziile și cântecele din serbările școlare.
Uneori le fac și celor mari cărți, tehnoredactându-le. Ultima e pentru domnul profesor Constantin Juncu, pentru care mai am în lucru încă două.
Permanent cresc biblioteca online a proiectului meu de suflet, EduCarte.ro.
***
Voi avea o relație specială cu cărțile, când le voi scrie pe ale mele. Sper și simt că se apropie momentul.
***
Azi, 23 aprilie, de Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor, dar și Ziua Bibliotecarului din România, cărții și oamenilor care o slujesc, omagiul meu!

Gânduri Mesaje Opinii Tehnoredactare

Cu un ochi către poveștile românilor

Mi-am început ziua bine, terminând o carte de învățături.
Dis-de-dimineață, pe la 5, văzând că nu se mai prinde geană pe geană, am redeschis cartea închisă la culcare.
Cu vocea sfătoasă, de ardelean așezat, părintele Necula a reînceput să-mi vorbească despre Harap-Alb, apoi despre fata babei și fata moșneagului, despre cum Creangă condensează esența înțelepciunii și moralității populare românești în aceste scrieri…
Fain om! No!
***
Mărturisesc că m-am regăsit în această carte, o parte importantă din educația mea de copil făcând-o lectura poveștilor (dar și a unor texte similare ca factură – literatura western și de capă și spadă), în care, personajele sunt clar delimitate în bune și rele, în care sunt urmărite țeluri clare și nobile.
Totodată, mi-am ridicat multe semne de întrebare cu privire la ce am ajuns să fiu și să fac…
Cugetări numai bune pentru un post creștin ca acesta prin care trecem.
***
Să nu uităm de povești și de valoarea lor!
Să le citim copiilor!
Să le citim ÎMPREUNĂ CU EI, învățându-i moralitatea românească străbună!
Vorba părintelui Necula:
Sus inima! Din Raiul limbii române, Ion Creangă este cu noi.”

Gânduri Opinii Recomandări

Steaua Magilor

Într-o continuă goană după senzaționalul care vinde și, aș mai adăuga eu, din ce în ce mai plină de ziariști prost pregătiți, presa zilelor noastre și-a pierdut de mult îndemânarea de a mai verifica informația din mai multe surse, dar și atributul de câine de pază al democrației.
Ba mai mult decât atât, de când orice copil cu un telefon se visează vlogger de succes și orice hâtru se crede iscusit în glume și farse, e plin internetul de minciuni și exagerări.
De câteva zile, mă irită o știre, care, rostogolită chiar și de către oameni de bună credință, poartă în ea amprenta presei tabloidizate și taboidizaNte. Nu doar că ni se prezintă, ca la piață, roșiile mai frumoase, dar te și (re)educă să le cumperi doar pe acelea, chiar dacă au gust de plastic.
„Steaua magilor” / „Steaua Crăciunului” / „Steaua de la Bethleem” va fi vizibilă pe cerul nopții în 21 decembrie, după aproape 800 de ani!
Oamenii care nu mai ridicau de mult ochii din telefoane vor căuta binoclul prăfuit prin debara sau luneta copilului din lada cu jucării stricate și vor cerceta cerul nopții în speranța că vor vedea… Minunea. Câtă dezamăgire! E înnorat!
Dar dacă totuși se va îndura Dumnezeu să facă o spărtură în nori și vor putea să dezaburească sau să regleze lentilele, tot dezamăgiți vor fi. Pentru că în realitate, ceea ce presa trâmbițează drept Steaua Magilor nu e decât conjuncția dintre planetele Saturn și Jupiter, adică apropierea pe boltă și aparenta suprapunere a celor două corpuri cerești, în fond, o iluzie optică pentru muritorul pământean. Cu alte cuvinte, lumina combinată a două planete, percepute de privitor ca o singură stea, ceva mai luminoasă.
Cei care cunosc cât de cât cerul nopții știu că există multe conjuncții care au loc și că ele nu sunt nici pe departe atât de spectaculoase pe cât le înflorește presa, fiind mai degrabă evenimente de interes pentru astronomi, pentru fotografii cerului și, îndeosebi pentru astrologi, care le dau interpretări aparent științifice / pseudo-științifice, uneori chiar cu nuanțe mistice.
Dar presa nu e la prima abatere de acest gen. La o simplă căutare pe Google poți vedea poze și știri cu Luna albastră (care nu e niciodată așa!), Luna sângerie, Luna roșie, Luna râmelor și anual, dacă nu chiar mai des, Ploaia de stele (care, între noi fiind vorba, e un fenomen spectaculos doar dacă ești astronom amator sau profesionist de meteori, căci, în rest, nici măcar burniță nu poate fi numită, frecvența meteorilor fiind relativ redusă, unul la câteva minute).
Pentru cei care se vor repezi să comenteze dezaprobator, le spun că, grație unor oameni speciali, cunoscători ai cerului (numesc aici doar pe Valentin Grigore și pe Dan Mitruț) am participat activ la observații de noapte în tabere de astronomie, stând chiar ore întregi întins pe spate, cu ochii țintă în cerul nopții de august pentru a număra și măsura în magnitudine perseidele.
Da! Cerul înstelat e spectaculos! După măcar 15 minute de nemișcare cu ochii înfipți în nemărginirea lui, când acuitatea vizuală se mărește, poți să te simți crucificat pământului, poți să nu RECUNOȘTI măreția Creației și să te întorci cu RECUNOȘTInță spre Creator. Cum spuneam într-o poezie scrisă în tinerețe:
„Mi-e sete, Doamne, de genune,
Să mă adap l-al stelelor izvor
Căci sufletu-mi cel negru, de cărbune,
Va arde-acuș, vremelnic meteor.”

„Steaua Magilor” este o altă diversiune de presă, rostogolită astăzi, care se vrea știre șoc-șoc, de atras iubitorii de senzațional.
Nu. Conjuncția asta n-are de-a face cu Crăciunul, așa cum Luna albastră nu e albastră, nici cea roșie nu e mâncată de vârcolaci, așa cum nu plouă cu stele, ci ard niște meteori (nu meteoriți!) în atmosferă.
Mai important și mai de folos știre ar fi că, de azi, 21 decembrie, de la ora 12 și câteva minute, de când a avut loc solstițiul de iarnă, durata luminii diurne va crește (mai popular spus ziua crește și noaptea scade).
Despre Steaua Magilor însă mulți au încercat să scrie, cu argumentele științei sau ale imaginației. A fost, pe rând, ba cometă, ba conjuncție de astre, ba supernovă…
Cei mai mulți dintre noi, suntem puși astăzi, citind despre Steaua Magilor în mass-media, în postura scriitorului Arthur C. Clarke*, care, în povestirea „The Star”**, premiată cu Hugo** în 1956, făcea din Dumnezeu un distrugător de lumi.
Mulți au încercat să pătrundă misterul Stelei Magilor, chiar și pe căi științifice, dar aceasta continuă să fie o lumină călăuzitoare doar pentru acei care caută spre ea cu credință.


Note de subsol:
* Arthur C. Clarke, ateu, este unul dintre cei mai renumiți scriitori de SF, considerat cel care a imaginat satelitul geostaționar.
** Povestirea „Steaua” a apărut în mai multe volume, dintre care unul, intitulat „Nici un zeu în cosmos” are subtitlul „Culegere de texte de anticipație pe teme ateiste”. Poate fi descărcat de aici: https://vdocuments.mx/download/antologia-nici-un-zeu-in-cosmos-1985
*** Hugo Award este cel mai cunoscut premiu acordat de fanii literaturii SF de limbă engleză. Se acordă în baza voturilor date la Convenția anuală Worldcon (World Science Fiction Convention).

Credință Gânduri Opinii Science-fiction

Cealaltă Românie

Există pilda aceea cu doi lupi pe care îi ai în tine. Unul bun și altul rău. Ei se luptă, dar de câștigat va câștiga acela pe care îl hrănești. Așa e și cu țara noastră.
România hrănită de majoritatea mijloacelor mass-media, de majoritatea politicienilor din ultimii 30 de ani și a celor din funcții de conducere, dar și de o parte bună a românilor de rând, incapabili să vadă imaginea de ansamblu, e România lupului rău.
România vizibilă e țara președinților care promit că îi vor reprezenta pe toți românii dar vor guvernul lor și cât mai multă putere, e țara politicienilor aleși de o minoritate, în timp ce majoritatea absolută (mai mult de două treimi) refuză să iasă măcar la vot, e patria condusă de alogeni care reprezintă interese multinaționale înaintea celor naționale, e săraca țară bogată din care toți au de câștigat dar poporul pleacă în toate zările.
România aparent uitată e cea a lupului dacic, a lupului-steag, e cealaltă Românie, spre care trebuie să ne întoarcem înainte de a fi prea târziu!
Cealaltă Românie e patria în care președintele unește, nu dezbină, e România politicienilor care pun mai presus decât interesele personale și de partid pe cele ale țării și ale neamului din care fac parte.
Cealaltă Românie e țara eroilor cunoscuți, dar mai ales necunoscuți, care au udat cu sângele lor acest pământ.
Cealaltă Românie e tărâmul bunului simț, în care nu se bagă mâna până la cot, în care dacă ți se dă un deget nu iei toată mâna, e România proverbelor înțelepte, cristalizate de timp în memoria genetică a neamului, e țara tradițiilor autentice, în care stă încifrat codul genetic românesc.
Cealaltă Românie e un pământ al omeniei și ospitalității, e țara creștină care și-a însușit învățătura hristică de a-ți iubi aproapele și de a-i sluji din bunătate.
Cealaltă Românie e patria medicilor fără de arginți, a învățătorilor-apostoli, a militarilor eroi și a preoților cu har, e România țăranului care sărută pământul și a meșterului priceput, cu mâinile pline de bătături.
Cealaltă Românie e țara plânsului doinelor de înstrăinare cântate de bătrânii rămași dincolo de granițe nedrepte sau ascultate cu sufletul sfâșiat de cei ce muncesc la alții pentru o bucată de pâine amară.
Cealaltă Românie e locul unde valorile sunt respectate și urmate, nu alungate și batjocorite, e țara unde respectăm trecutul, cântărim cu grijă prezentul și construim pentru viitorul copiilor noștri, pentru că n-a fost a strămoşilor noștri, nu e a noastră, ci a urmaşilor noștri şi a urmaşilor urmaşilor noştri în veacul vecilor.
Cealaltă Românie e țara râsului de copil, e România lacrimii dorului de mamă, e România sudorii de pe fruntea tatălui care aduce pâinea aburindă în casă, care o binecuvântează, o rupe și o împarte familiei.
Să hrănim această Românie a lupului-steag! Să o creștem!
Fie să învingă cealaltă Românie, România mea, a noastră!
Trăiască nația! Sus cu ea!

Gânduri Mesaje Opinii