preZICERE

FI-VOR

Învăța-vom iar că ne e sfântă glia
Și că în noi avem fiori de lup!
Cu Dumnezeu în inimi poporul e un stup
Ce peste dușmani va coborî urgia
Când România fi-va RO-mânia!

Pe cei ce-n piei de oaie ne pradă sărăcia
Și în realitate lupi se cred
I-om pune unde oasele barbare șed,
I-om face una cu țărâna, glia,
Când lupii fi-vor Ro-mânia!…

Apoi românii fi-vor iar albine…
Și fi-vor sfinte sărbători cu bine!


Versurile îmi aparțin și sunt scrise chiar acum.
Foto: imagine de pe coperta 4 a volumului NEAMUL GETIC, de Florin Sava.

Poezii

Scrisoare lui Moș Nicolae

Peste unele lucruri se așterne uitarea. Iată de ce poate fi bun un blog. Căutând prin materialele mele de pe didactic.ro am dat de o fișă de lectură pentru clasa a II-a, care conținea următoarea poezioară scrisă de mine:

 

Scrisoare lui Moș Nicolae

Dragă Moșu’ Nicolae,
Eu vreau ție să îți zic:
Când mai vii noaptea-n odaie,
Lasă-mi și un băț mai mic!

C-am supărat pe mămica
Mâzgălind pe un perete
Și m-a prins apoi bunica
Rupând file din caiete.

Tăticuțul m-a certat
C-am luat la test un „Bine”,
Dar apoi m-am îndreptat
Și-s mândri acum de mine!

Deci, lângă băț să îmi aduci
Jucării și fructe dulci!

Poezii

Poezii pentru copii

Am redescoperit într-un colţ de internet, numit junior.trei.ro (primul site din România al unei şcoli cu clasele I-IV), realizat de mine cu muuulţi ani în urmă, câteva poezii scrise pentru elevii mei:

         Pilda

În pământul minţii tale,
Drag copile, să sădeşti
Sămânţa credinţei, pe care
Prin botez tu o primeşti.

Cu lacrimi de bucurie
Şi sudoare s-o stropeşti
Căci credinţa ta e vie!
Zi de zi, aşa s-o creşti:

Ca pe-o plantă ce ţi-i dragă,
Ca pe-o pasăre ce zboară,
Ca pe viaţa ta întreagă!
Răul n-o să te mai doară.

Şi, oricând îţi este greu,
Tu să crezi în Dumnezeu!

   Rugă pentru părinţi

Dintre-atâtea bucurii
Ce ne-ai dat pe-acest pământ
Pe părinţi Tu să ni-i ţii,
Doamne, Tatăl nostru Sfânt.

Mama, tata sunt lumina
Vieţii noastre de acum,
Iartă-le lor toată vina,
Doamne Preaiubit şi Bun.

Dă-le-n viaţă sănătate,
Spor la muncă, gând curat,
De iubire s-avem parte,
Să-i iubim neîncetat.

Si cum trecătoare-s toate,
Când veni-va ceasul lor,
Ia-i la Tine, de se poate,
Ia-i la Tine în pridvor.

Şi-om veni apoi cu toţii
Când la Tine ne-i chema:
Şi bunicii, şi nepoţii,
Căci e mare Slava Ta.

Însa până-atunci, de vrei,
Dă-le-o viaţă cu temei!

   Învăţătorii mei

Învăţătoare mi-este Luna,
Spunându-mi de pe cer:
– Tu să străluci întruna,
Lumina să le-o dai
Acelor care cer!

Învăţător mi-e meteorul,
Arzând pe bolta, sus,
El mă învaţă dorul,
Să nu uit de lumina
Acelor care nu-s.

Învăţător mi-e şi Pământul,
Mi-a fost şi îmi va fi,
Căci de la Domnul Sfântul
Cu toate sunt lăsate
Acelor ce vor fi.

Aşa învăţ întruna
Pentru lumina mea:
S-o dau şi eu acelor
Ce sunt şi vor urma.

          Rugă

Doamne, Tu, că-mi eşti părinte
Mie, lui şi altor mii,
Milioane de copii,
Dă-mi putere să cresc mare
Şi lumină de-nvăţare
Peste tot să fiu cuminte.

Fă-ne-n viaţă loc de bine
Şi mai dă-ne sănătate
Pentru mama, pentru frate,
Pentru tată şi surori.
Pune-ne în viaţă flori,
Doamne,-aşa Te rog pe Tine.

Poezii Sfaturi