Unii
oameni s-au născut
puncte.
Alţii virgule,
Creatorii.

…..E scris în firea omului să fie creativ. Învingător prin excelenţă, acesta aleargă necontenit spre egalarea propriului Creator. În încercarea sa de a atinge armoniile universului, neexperimentatul ucenic creşte din sine, treaptă cu treaptă, simţire lângă simţire.
…..Ne-a lăsat Dumnezeu stăpâni peste o avere finită: cuvintele. Din sărăcia noastră însă, tindem să naştem nestemate de gând şi limbă. Este unul din modurile prin care noi, robi ai cuvintelor, pătrundem dincolo de limitele noastre de muritori.
…..Poezia este mai întâi de toate stare, trăire. Fără acest ingredient esenţial creaţia poetică se rezumă la un exerciţiu matematic, îngust. Efectul imediat al creaţiei este catharsisul, înnobilarea poetului cu atribute dumnezeieşti, de Creator. În momentul plăsmuirii poeziei, chiar şi cel mai stângaci om este un Om, Omul. Aşa se explică faptul că nu există persoană care să nu fi cochetat vreodată cu poezia. În joacă sau în serios, a scrie poezie este o realitate de care nu am putea să ne lipsim. E spre binele nostru să ne păstrăm această oază de sensibilitate, iar uneori, pentru cei mai hărăziţi, şi spre binele celorlalţi.

***

POEZIA NORILOR

Efect

Balaurii ăştia
de vată
or să-mi spargă urechea
cu glas de uriaş,
ochiul
cu limbi de foc,
inima
cu lacrimile lor
nefalse,
de apă !

***

Conflict

Stăpânul tăriilor,
Vântul,
a bătut la poarta
marelui castel alb.
Cum n-a vrut să-i deschidă
i-a rotunjit crenelurile
şi l-a gonit
într-un stratus.

***

Din păcate

Supăraţi pe Pământ,
norii au plâns, pe bună dreptate,
zile întregi.
Şi-au plecat mai departe
convinşi că nu pot să-i spele
pe oameni
de păcate.

***

Epitaf

Din pământ m-am născut
şi-n pământ mă voi întoarce,
plângându-mi
soarta strop cu strop:
ploaie.

***

ÎN SPIRIT DE HAIKU

Astro-haiku

Ochii prin care
Lumina ne priveşte –
Un cer înstelat.
***

Eclipsă

Pictat de Lună
Soarele e minunea :
Pasărea Phoenix.
***

Ploaie de stele

Cerul ne cântă
Eternitatea clipei
Cu lacrimi de stea.
***

Psalm

Dă-mi, Doamne, daltă
Să pot crăpa din piatra
Inimii mele.
***

Gând

Dumnezeu e tot
Ceea ce mi-a mai rămas
După naştere.

***

ASTRO

Meteorița
– pseudo-baladă populară –

Pe un câmp de cer
De pătruns mister:
Venea, mări, venea
O cometă stea,
Coada-i flutura
Drept, în urma sa,
În bătaia vântului
Din preajma Pământului,
Vânt venit din soare
Să-i arate cale.
Şi cum, mări, venea
Ea, cometa-stea
Vântu-mprăştia
Drept în urma sa
Pe copiii ei,
Drăguţi, mititei,
Preafrumoşii blânzi
Meteoroizi.
Mama îi privea,
Cu dor la zicea:
„Rămas bun, drăguţi,
Voi, ai mei micuţi!”
Dintre toţi mai mare,
Fărâmă de soare,
Copilă frumoasă
Şi preadrăgăstoasă,
Spre mamă privea
Şi aşa plângea:
„S-ai drum bun, o, mamă,
Şi fii fără teamă.
Eu că sunt mai mare
Dintre surioare,
Am s-accept tăcând
Şi nemaiplângând,
Al nostru destin
Vom trăi din plin:
Vom fi soţioare
Dulci şi iubitoare,
Ne vom da pe rând
Mirelui Pământ.
Vom cădea cu toate
Din cerurile-nalte,
Din înaltul bolţii
După cum vor sorţii:
De va fi să fie
Ziuă argintie
Nimeni n-a vedea
Strălucirea mea;
Voi muri în zbor,
Îngânând uşor
Cântecu-mi de dor.
De va fi să pier
Când Luna-i pe cer
Eu mă voi întrece
Să străluci cât zece
Şi să pot străbate
Cerurile toate.
Oameni m-or vedea,
Cu jale-or cânta
Că la nunta mea
Am căzut eu-stea
Şi-or şti că de sus
Un suflet s-a dus
Să intre mireasă
În a Terrei casă.
Iar de-o fi să cad
De sus din înalt,
Într-o noapte neagră
Cum ni-i nouă dragă,
Să ştii, mama mea,
Că voi lumina
Cum nu-i altă stea.
Drumu-mi voi trasa
Pe bolta cea grea
Cu fir lung de aur
Din al morţii laur,
Cu fir gros de-argint
Doar pentru Pământ,
Ca să mă iubească
De-i voi fi mireasă.
Oameni m-or vedea
C-am căzut eu-stea,
Din gur-or cânta
Despre nunta mea
Dragi observatori,
Bunii astronomi.
Poeţi îmi vor scrie
Poezii – o mie,
Lăudând în cânt
Doru-mi de pământ!”
Şi zicând aşa,
Din înalt cădea
Drăguţa de ea,
Drept către Pământ
Ca-ntr-un legământ
Mult prea vechi şi sfânt.
Mică fărămiţă,
O meteoriţă
Noaptea lumina
Cu dragostea sa.
În aer ardea,
Pe Pământ cădea
Pulberea-i preafină
Se-aşază în tină,
Văzând în sfârşit
Visul împlinit.

 ***