Mi-am început ziua bine, terminând o carte de învățături.
Dis-de-dimineață, pe la 5, văzând că nu se mai prinde geană pe geană, am redeschis cartea închisă la culcare.
Cu vocea sfătoasă, de ardelean așezat, părintele Necula a reînceput să-mi vorbească despre Harap-Alb, apoi despre fata babei și fata moșneagului, despre cum Creangă condensează esența înțelepciunii și moralității populare românești în aceste scrieri…
Fain om! No!
***
Mărturisesc că m-am regăsit în această carte, o parte importantă din educația mea de copil făcând-o lectura poveștilor (dar și a unor texte similare ca factură – literatura western și de capă și spadă), în care, personajele sunt clar delimitate în bune și rele, în care sunt urmărite țeluri clare și nobile.
Totodată, mi-am ridicat multe semne de întrebare cu privire la ce am ajuns să fiu și să fac…
Cugetări numai bune pentru un post creștin ca acesta prin care trecem.
***
Să nu uităm de povești și de valoarea lor!
Să le citim copiilor!
Să le citim ÎMPREUNĂ CU EI, învățându-i moralitatea românească străbună!
Vorba părintelui Necula:
„Sus inima! Din Raiul limbii române, Ion Creangă este cu noi.”