Scriu cu litere mici, poate nu veţi citi aceste rânduri, aşa cum, de obicei, nu citim prevederile ascunse din contractele bancare. În felul acesta voi scăpa nemuştruluit de cei care nu ştiu să preia o lovitură în plex. Nutresc totuşi speranţa nesăbuită că veţi citi şi ceva se va schimba.

Primii mei învăţători mi-au fost părinţii şi mi-au rămas aşa de-a lungul vieţii. La un moment dat, văzându-mă puţin interesat de realităţile politico-economice ale ţării, tatăl meu îmi spunea să urmăresc ştirile la TV, poate mă va întreba în clasă vreun copil şi nu voi şti să-i răspund. Aceste cuvinte mi-au rămas la fel de adânc săpate în minte, pe cât mi-a rămas de întipărită în suflet profesia mamei mele, învăţătoare.

Lor le datorez ceea ce sunt astăzi, un învăţător. Mamei mele pentru că-mi iubesc profesia, tatălui meu pentru că m-a învăţat să fiu drept, cel mai bun în ceea ce fac şi pregătit de a răspunde nevoilor de cunoaştere ale celor cărora le sunt sfetnic.

Mi-aş dori ca toţi învăţătorii de azi să fie măcar cu un pas înaintea vremurilor. Să aibă laptop pe masă, tablă interactivă, să fie activi pe internet, să aibă site / blog, să-şi îmbogăţească permanent cunoştinţele, colaborând online cu oameni din toate colţurile lumii. Asta pentru că mulţi elevi din clasele primare deja ştiu să facă cele de mai sus.

Învăţătorii de azi nu trebuie să se adapteze la lumea aflată în continuă mişcare, ei trebuie să prevadă cu mult înainte schimbările, iar când acestea apar, să fie deja pregătiţi! În fond, învăţătorii sunt cei care pregătesc copiii nu pentru ieri (cu tabla şi cu creta), nu pentru azi (cu manuale şi planşe), ci pentru mâine. Iar lumea de mâine va fi altfel!

Nu doar partea tehnică e străină multora dintre noi, ci şi trăsăturile omului de mâine. Iar dacă tu nu le ai, cum să sădeşti în sufletele copiilor Adevărul, Altruismul, Deschiderea spre nou?

Dacă noi, învăţătorii de azi, nu suntem aşa, poate măcar învăţătorii de mâine!