ceaușESCU, iliESCU, constantinESCU, iar iliESCU, băsESCU, (interimar) antonESCU, iar băsESCU și iohannis (un fel de ionESCU nemțesc).
Din 1967, 22 de ani sub comunism + încă 30 de ani în așa-zisa democrație, conduși de niște ESCU, desprinși parcă din galeriile de personaje caragialiene sau mușateștiene.
O generație de români a fost sacrificată pentru ca acești conducători de carton să-și facă rolul. Nu pentru public au jucat, ci pentru ei înșiși sau pentru regizori.
Credeam că după momentul României lucrului bine făcut, care se anunța de la început un eșec, se vrea o nouă stagiatură, cea a regalității. Cum spunea un anal-ist politic (cratima e premeditată) atunci: dacă și neamțul va eșua, nu ne rămâne decât monarhia.
Dacă a fost o previziune greșită sau dacă nu-i gata încă scenariul și se mai vrea prelungirea spectacolului nemțesc, asta nu știu…
Dar ar putea veni un moment de CUMPĂNĂ în viața României, un moment de a pune în BALANȚĂ ce este și ce ne dorim.
Momentul de cumpănă, ar putea fi CUMPĂNAșu!
Este numele lui predestiant?
În urmă cu câteva săptămâni spuneam, mai în glumă, mai în serios, că pare să candideze. Tocmai a luat o decizie mai fermă. Respect hotărârea lui, chiar dacă pare total nepregătit să ducă această luptă. Se vor găsi oare destui români cinstiți și determinați să îi fie alături? Vor avea românii curajul să se rupă de politicienii care ne-au trădat timp de 30 de ani de la 1989, când au murit oameni pentru o Românie pe care ne-o doream altfel? Vom afla în curând…

–––-
* https://destepti.ro/nomen-est-omen-sensul-si-originea-expresiei-ce-este-onomantia
** foto – extras din Marele dicționar de expresii românești