Statul și idealul educațional

În trecutul umanității, idealul educațional a îmbrăcat cele mai diverse forme, toate fiind însă expresia concentrată a unor necesități istorice și fiind determinate de condițiile sociale obiective ale societății. În Atena antică se urmărea dezvoltarea armonioasă a personalității în plan estetic, moral și fizic, pe când în Sparta era vizată mai ales dezvoltarea fizică prin exerciții militare. În evul mediu, idealul educațional clerical (însușirea a șapte arte: retorica, dialectica, gramatica, aritmetica, geometria, muzica și astronomia) diferea de idealul cavaleresc (deprinderea celor șapte virtuți cavalerești: călăria, mânuirea sabiei, înotul, vânătoarea, șahul, cântatul și recitatul). Renașterea și-a propus formarea unui om cu o cultură enciclopedică, pe când epoca modernă urmărea integrarea unei personalități eficiente într-o activitate productivă.

Idealul educaţional al şcolii din România constă, conform Legii nr. 1/2011 în „dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.” Este cu siguranță un ideal generos, pentru care merită să lupți și în deplină concordanță cu promisiunea aceleiași legi că „în România învăţământul constituie prioritate naţională.”

Realitatea sistemului educațional românesc infirmă însă în mare măsură urmărirea prin politici consecvente și mai ales atingerea acestui ideal: subfinanțarea cronică în ultimii zeci de ani, dovadă că se preferă modelele coercitive celor educativ-preventive, precum și o gravă desincronizare cu piața muncii, o bună parte dintre absolvenți negăsindu-și locul meritat sau chiar emigrând.

Viitorul școlii românești ține strict de calibrarea politicilor statului la acest ideal, de recunoașterea meritelor educației în devenirea societății și de un efort susținut din partea tuturor actorilor implicați în a modela, prin educație, România la care visăm.

prof. înv. primar Ionel-Cătălin Diaconu, vicepreședinte AGIRo

 

(Punct de vedere publicat în Buletinul Congresului Aniversar AGIRo al Cadrelor Didactice din România, Republica Moldova și al Românilor de peste Hotare, ediția a 40-a, Chișinău, 1-5 august 2017)

 

Anunțuri
AGIRo Opinii