De mult n-am mai scris nimic. De curând s-a întâmplat să-mi regăsesc inspirația și am născocit această poezioară pe care o dedic fetiței mele, aflate la vârsta magiei, aproape 5 ani.

Tati este Moș Crăciun

Am aflat drept în Ajun:
Tati este Moș Crăciun!

Ieri în baie l-am zărit
Cu o barbă albă, mare,
Dar apoi, când a ieșit,
M-am convins că n-o mai are:

Ca să văd de-i deghizat
Un pupic mare i-am dat.
Încă mă mai mir puțin
De obrazu-i foarte fin!

Cu mami el stătea de vorbă
Azi, când ascultam povești,
Ea a spus, gustând din ciorbă,
„Moșule, ce tânăr ești!”

Am mai prins apoi cuvinte
Venind dinspre bucătărie:
„Păpușă”, „cadou”, „cuminte”,
„De Crăciun” și „bucurie”!

Acum îmi este foarte clar,
Chiar dacă eu sunt mică:
Tati-i Moșul drag și-n dar
Mâine-mi dă o păpușică!

Ar mai fi câte ceva,
Ca un detectiv ce sunt,
Să aflu dacă aș putea:
Câți copii sunt pe Pământ?
De ce tati este chel?
Cum de n-am aflat că-i el?
Cum de burtă mare n-are?
Spiridușii unde-s oare?
Unde sania își ține?
Barba albă unde-și pune?

Chiar și-așa, sunt bucuroasă
Și cânt veselă prin casă.
Am aflat drept în Ajun:
Tati-i Moșul drag și bun!